România se află într-o situație politică profund anormală. O majoritate parlamentară clară a decis că Guvernul condus de Ilie Bolojan trebuie să plece. Moțiunea de cenzură din 5 mai 2026 a fost adoptată cu 281 de voturi pentru, cu mult peste pragul constituțional de 233 de voturi. Doar patru parlamentari au votat împotrivă, iar trei voturi au fost anulate. A fost una dintre cele mai categorice retrageri ale încrederii acordate vreodată unui Guvern după 1990.
Din punct de vedere constituțional, Guvernul demis continuă să administreze treburile curente până la depunerea jurământului de către un nou Executiv. Din punct de vedere politic însă, mesajul Parlamentului nu poate fi răstălmăcit: Ilie Bolojan nu mai are încrederea majorității parlamentare și nu mai poate pretinde că deține un mandat politic deplin.
Cu toate acestea, în loc să contribuie la instalarea rapidă a unui nou Guvern, Ilie Bolojan face tot ce îi stă în putere pentru a bloca orice formulă care nu îl păstrează pe el sau gruparea sa în centrul puterii.
Bolojan nu acceptă refacerea unei majorități împreună cu PSD, deși aceasta este, în actuala configurație parlamentară, formula cu cele mai mari șanse să ofere României un Guvern stabil. În același timp, USR insistă asupra unui Guvern minoritar PNL–USR–UDMR, formulă care nu a demonstrat că poate strânge cele 233 de voturi necesare învestirii.
Astfel, Bolojan și USR nu propun o soluție reală, ci încearcă să impună o formulă care nu poate trece de Parlament, sperând probabil că prelungirea blocajului le va permite să rămână, direct sau indirect, la putere.
Aceasta nu mai este responsabilitate politică. Este confiscarea guvernării.
Ilie Bolojan nu blochează doar negocierile dintre partide. El blochează inclusiv posibilitatea ca propriul partid să propună un alt prim-ministru.
Adrian Veștea, lider important al PNL și fost ministru, a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru. În loc ca PNL să își susțină propriul reprezentant și să negocieze responsabil formarea unei majorități, conducerea controlată de Bolojan i-a cerut să renunțe și a refuzat să susțină Guvernul propus de acesta. Cabinetul Veștea a obținut doar 189 dintre cele 233 de voturi necesare, tocmai în condițiile în care conducerea propriului partid s-a opus învestirii.
S-a ajuns astfel la situația absurdă în care un lider demis din fruntea Guvernului împiedică PNL să susțină un alt liberal pentru funcția de prim-ministru.
De parcă în Partidul Național Liberal nu ar mai exista nimeni în afară de Ilie Bolojan.
De parcă un partid istoric, cu mii de membri, sute de primari, parlamentari și lideri locali, ar fi devenit proprietatea politică a unei singure persoane.
Iar aceasta nu este doar opinia mea, pe care unii ar putea să o considere subiectivă pentru că sunt senator PSD. Sunt lideri importanți ai PNL care au vorbit deschis despre modul autoritar în care este condus partidul. Adrian Veștea a acuzat public existența unei „dictaturi” în interiorul PNL, iar alți liberali s-au opus amenințărilor cu sancțiuni și excluderi pentru parlamentarii care ar fi votat după propria conștiință.
Mai mult, instanțele au suspendat deciziile conducerii PNL prin care parlamentarii erau amenințați cu excluderea dacă susțineau Guvernul Veștea. Ulterior, Tribunalul București a suspendat și hotărârile Congresului extraordinar din 21 iunie privind noul statut și noua conducere a partidului. Deciziile nu sunt definitive, dar sunt executorii și reprezintă un semnal extrem de grav privind modul în care actuala conducere a PNL înțelege să trateze regulile interne și dreptul la opinie.
Când parlamentarii sunt amenințați cu excluderea pentru că votează diferit de lider, nu mai vorbim despre disciplină de partid. Vorbim despre transformarea unui partid democratic într-o structură obligată să execute voința unui singur om.
Lipsa de respect față de democrația internă din PNL este dublată de lipsa de respect față de votul Parlamentului.
Ilie Bolojan a fost demis democratic. Nu printr-o conspirație, nu printr-o decizie administrativă și nu printr-un joc de culise, ci prin votul deschis al unei majorități parlamentare covârșitoare.
Într-o democrație, atunci când pierzi încrederea Parlamentului, accepți rezultatul și contribui la un transfer ordonat al puterii. Nu folosești perioada de interimat pentru a bloca orice formulă de guvernare care nu îți garantează păstrarea influenței.
Inclusiv din interiorul PNL se recunoaște acum că un Guvern stabil nu poate fi construit ignorând PSD. Lideri liberali au spus public că nu se poate guverna fără PSD și că este nevoie de un acord politic între cele două partide. Cu alte cuvinte, realitatea parlamentară începe să fie recunoscută chiar de oameni importanți din PNL, în ciuda liniei impuse de Ilie Bolojan.
Președintele României a recunoscut, la rândul său, că în acest moment nu există un candidat pentru funcția de prim-ministru care să poată strânge majoritatea necesară.
Aceasta este consecința directă a refuzului de a negocia plecând de la realitatea votului din Parlament.
România are nevoie de un Guvern cu puteri depline, de stabilitate, de un buget credibil, de absorbția fondurilor europene și de decizii economice care nu pot fi amânate la nesfârșit. Fiecare săptămână de blocaj înseamnă incertitudine pentru administrațiile locale, pentru mediul de afaceri, pentru investiții și pentru cetățeni.
Ilie Bolojan și USR trebuie să înțeleagă că România nu este proprietatea lor politică. Guvernarea nu se confiscă și nu se păstrează prin prelungirea artificială a unei crize.
PSD este pregătit să participe la o soluție politică serioasă, stabilă și responsabilă. Dar această soluție trebuie să respecte votul Parlamentului și să pornească de la realitatea că Guvernul Bolojan a fost demis.
În democrație, nimeni nu este de neînlocuit.
Nici măcar Ilie Bolojan.
