România a avut, de-a lungul anilor, mulți prim-miniștri. Niciunul nu a fost prezentat ca fiind de neînlocuit. Niciunul nu a fost apărat cu atâta înverșunare, de parcă tot echilibrul țării ar depinde exclusiv de un singur om.
Cu atât mai mult, în aceste zile, când se vede clar câtă insistență există pentru păstrarea lui în funcție, mă bucur că PSD a decis să depună moțiune pentru schimbarea lui Ilie Bolojan din funcția de prim-ministru.
Pentru că este evident că, dacă ar fi fost vorba doar despre interesul României și al românilor, cei care îl susțin l-ar fi schimbat imediat, fără ezitare. Mai ales că tot colegii de la PNL și USR sunt cei care spun mereu că cel mai important lucru pentru România este stabilitatea politică și guvernamentală.
Dar în momentul în care chiar ei aleg să sacrifice ceea ce declară că este esențial pentru țară, doar pentru a-l ține pe Ilie Bolojan în funcție, devine limpede că pentru ei există altceva mult mai important decât stabilitatea economică și politică a României.
Aici este, de fapt, marea întrebare: de ce este atât de important să rămână exact el?
Ce interese apără?
Reprezintă el doar Guvernul României și majoritatea parlamentară care ar trebui să lucreze pentru cetățeni? Sau reprezintă interesele unor grupuri din țară ori din afara țării, care au nevoie exact de el pentru ca anumite decizii să fie duse mai departe?
Pentru că, dacă Ilie Bolojan ar fi doar un premier susținut politic de o coaliție, ar putea fi înlocuit oricând cu un alt premier al aceleiași majorități. Așa s-a întâmplat de multe ori în România. Guvernele au mers mai departe, instituțiile au funcționat, iar țara nu s-a prăbușit pentru că a plecat un prim-ministru.
Dar dacă ni se transmite, direct sau indirect, că doar el poate rămâne acolo, atunci întrebarea devine legitimă: dacă este schimbat, cine nu mai are om la butoane? Cine nu mai are garanția că anumite interese vor fi reprezentate și puse în aplicare?
De ce nu poate fi înlocuit, așa cum au fost înlocuiți atâția alți premieri?
De ce, dintr-odată, stabilitatea nu mai contează, dacă prețul păstrării lui în funcție este tocmai accentuarea tensiunilor politice?
Eu cred că românii au dreptul să își pună aceste întrebări. Pentru că atunci când un singur om este apărat cu orice preț, nu mai vorbim doar despre o funcție publică. Vorbim despre interese.
Iar când interesul pentru menținerea unui om într-o funcție devine mai important decât stabilitatea țării, este clar că miza reală nu mai este România.
